Ultima data când am participat la o licitaţie publică se întâmpla în urmă cu mulţi ani şi era vorba despre un imobil executat de bancă. Am vrut să văd cum decurge un astfel de eveniment şi atunci când creditorul este un alt fel de instituţie. Am oferit celor de la Ursus Breweries o sumă rezonabilă sub preţul de pornire al celei de-a doua licitaţii (nu mai mica de 30 % din valoarea evaluării – cum spune legea – şi în acord cu teoria mea conform căreia metrul pătrat construit de coteţ comunist de zonă muncitorească nu trebuie să depăşească 500 EUR ) şi am aşteptat 🙂
Ce a urmat puteţi vedea singuri…
Nu e cazul să vă mai spun că 12 din cei 15 participanţi erau speculanţi notorii care schimbau între ei informaţii UTILE: ” Dom’le, ştiu eu un executor care nu stă la discuţii cu cel care a pierdut casa… Îi zice ori ieşi de bună-voie ori te scoatem cu şuturi în cur…”
Adjudecatarul a venit setat să cumpere acest imobil în orice condiţii şi cu orice mijloace. Înainte de începerea propriu-zisă a strigării, s-a pus problema datoriilor la întreţinere şi câteva persoane care se interesaseră la administrația blocului au spus că nu există, plăţile fiind la zi. Respectabilul domn Butincu, i-a contrazis pe toți susținând că de fapt sunt „vreo sută douăj’de milioane”, că a vorbit el cu preşedintele de bloc şi că informaţia e sigură…
Nu m-am putut abţine şi i-am spus, cu ironie, că dacă ţine neapărat să câştige licitaţia eu mă pot retrage nedorind să mă pun în calea fericirii lui… Şi-a asumat încă o dată afirmațiile cu un aer care pe orice naiv l-ar fi putut face să creadă că spune adevărul absolut… M-am uitat la executor și am văzut doar un zâmbet reținut în colțul gurii. Mi-am dat seama că a devenit imun la mârlăniile celor cu care are de-a face în mod frecvent.
Până aici nu e nimic demn de luat în considerare, e plin poporul de neamuri proaste. Pentru mine interesant a fost finalul, atunci când i-am întins mâna şi l-am felicitat. Mi-a răspuns cam abătut: ” Ce felicitări, dom’le, la preţu’ ăsta….” Da, la preţul ăsta l-aţi fi luat de pe piaţa liberă şi aţi fi văzut şi ce cumpăraţi, i-am răspuns eu mărturisind că nu îl înţeleg. Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Cetăţeanul de 56 de ani a jucat într-o singură reprezentaţie şi teatru absurd şi clasic ( comedie, dramă ) …
Probabil a contat foarte mult că apartamentul nu avea geam la baie şi mirosul de căcat e un reper olfactiv consistent în căutarea timpului pierdut… În fond, poate cineva să facă diferenţa dintre madeleinele lui Proust şi wc-ul din fundul curţii din Galaţi unde s-a născut nostalgicul domn Butincu ? E doar o chestiune de nuanţă… Deasemenea e foarte probabil să-l fi tentat pe adjudecatar şi faptul că la intrarea în blocul cu pricina se află o magherniţă dezolantă construită prin anii ’90 de către cel de la etajul 1 chiar deasupra intrării în scară pentru a-şi mări suprafaţa apartamentului…
Vă mai miraţi de ce are Prima Casă succes ???