Licitaţia şi neamul prost


Ultima data când am participat la o licitaţie publică se întâmpla în urmă cu mulţi ani şi era vorba despre un imobil executat de bancă.  Am vrut să văd cum decurge un astfel de eveniment şi atunci când creditorul este un alt fel de instituţie.  Am oferit celor de la Ursus Breweries o sumă rezonabilă sub preţul de pornire al celei de-a doua licitaţii (nu mai mica de 30 % din valoarea evaluării – cum spune legea – şi în acord cu teoria mea conform căreia metrul pătrat construit de coteţ comunist de zonă muncitorească nu trebuie să depăşească 500 EUR ) şi am aşteptat  :)

Ce a urmat puteţi vedea singuri…

licitatie0001

licitatie0002

licitatie0003

Nu e cazul să vă mai spun că 12 din cei 15 participanţi erau speculanţi notorii care schimbau între ei informaţii UTILE: ” Dom’le, ştiu eu un executor care nu stă la discuţii cu cel care a pierdut casa… Îi zice ori ieşi de bună-voie ori te scoatem cu şuturi în cur…”

Adjudecatarul a venit setat să cumpere acest imobil în orice condiţii şi cu orice mijloace. Înainte de începerea propriu-zisă a strigării, s-a pus problema datoriilor la întreţinere şi câteva persoane care se interesaseră la administrația blocului au spus că nu există, plăţile fiind la zi. Respectabilul domn Butincu, i-a contrazis pe toți susținând că de fapt sunt „vreo sută douăj’de milioane”, că a vorbit el cu preşedintele de bloc şi că informaţia e sigură…

Nu m-am putut abţine şi i-am spus, cu ironie, că dacă ţine neapărat să câştige licitaţia eu mă pot retrage nedorind să mă pun în calea fericirii lui…  Şi-a asumat încă o dată afirmațiile cu un aer care pe orice naiv l-ar fi putut face să creadă că spune  adevărul absolut…  M-am uitat la executor și am văzut doar un zâmbet reținut în colțul gurii. Mi-am dat seama că a devenit imun la mârlăniile celor cu care are de-a face în mod frecvent.

Până aici nu e nimic demn de luat în considerare, e plin poporul de neamuri proaste. Pentru mine interesant a fost finalul, atunci când i-am întins mâna şi l-am felicitat. Mi-a răspuns cam abătut: ” Ce felicitări, dom’le, la preţu’ ăsta….”  Da, la preţul ăsta l-aţi fi luat de pe piaţa liberă şi aţi fi văzut şi ce cumpăraţi, i-am răspuns eu mărturisind că nu îl înţeleg. Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.  Cetăţeanul de 56 de ani a jucat într-o singură reprezentaţie şi teatru absurd şi clasic ( comedie, dramă ) …

Probabil a contat foarte mult că apartamentul nu avea geam la baie şi mirosul de căcat e un reper olfactiv consistent în căutarea timpului pierdut…  În fond, poate cineva să facă diferenţa dintre madeleinele lui Proust şi wc-ul din fundul curţii din Galaţi unde s-a născut nostalgicul domn Butincu ? E doar o chestiune de nuanţă… Deasemenea e foarte probabil să-l fi tentat pe adjudecatar şi faptul că la intrarea în blocul cu pricina se află o magherniţă dezolantă construită prin anii ’90 de către cel de la etajul 1 chiar deasupra intrării în scară pentru a-şi mări suprafaţa apartamentului…

Vă mai miraţi de ce are Prima Casă succes ???

Scroafa de la CEC Bank


„Nu știu câți dintre dumneavoastră cunoașteți cum erau tratați faliții în Roma Antică. Faliții, în funcție de numărul creditorilor, erau uciși și tăiați în atâtea bucăți câți creditori aveau. În Evul Mediu se folosea stâlpul infamiei și mai era obiceiul legării de un catarg în piața publică sau purtarea datornicului pe străzi. Exista și închisoarea datornicilor, unde capul familiei era încarcerat. Și noi, în Codul Civil de la 1864, aveam închisoarea datornicilor. Dar, în decursul anilor s-a ajuns de la uciderea debitorului până la acordarea unei a doua șanse, în 2014.” 

                                         Citat din alocuțiunea doamnei doctorand Mirela Iovu, vicepreședinte CEC  Bank – instituție de STAT

Scroafa CEC Bank

Zilele trecute, în drum spre Spitalul 9, am avut ghinionul să fiu martorul unui eveniment care în ultima vreme a luat o amploare considerabilă – sinuciderea. N-am mai apucat să-l întreb pe bărbatul care zăcea pe asfalt, lovit de autobuz, la câte bănci e dator. M-am întrebat pe mine însumi de ce oare n-a mai avut puţină răbdare până se revenea la practicile din epoca romană; cel puţin n-ar mai fi ajuns în iad…

După abracadabrantul discurs de săptămâna trecută al Mirelei Iovu, un cetăţean de pe altă planetă a așteptat o demisie de onoare. Apoi, văzând că aceasta nu vine, a așteptat ca cineva să i-o impună dar nici asta nu s-a întâmplat. Și uite așa a ajuns să-i dea dreptate ministrului Ioan Rus care spunea că au rămas în România numai curve și golani… Totuși, soțul vicepreședintei CEC Bank nu e plecat în străinătate ci e angajat la Banca Natională a României chiar în urma intervențiilor consoartei.  Așadar avem de-a face cu un alt fel de curvă – una care a umblat din …  bancă în bancă și după atâtea poziții ocupate – in special sub Terente Regele Băncilor – cea mai veche meserie a fost instituționalizată dacă nu legalizată.

M-am uitat curios pe siviul ei și mi-am amintit de Lecția lui Eugen Ionescu respectiv de eleva care se pregătea pentru ”DOCTORATUL TOTAL” doar că în cazul de față, coana Mirela pare să fie torționarul și nu victima. Spun ”pare” pentru că în esență este victima propriei imbecilități, este scroafa urcată în copac care a uitat că e născută într-un bordei de comună cu nume de WC din județul Buzău, că la câțiva ani după liceu a început o facultate privată și după alți ani de la absolvire a reușit să-și ia și licența…

In prezent, este doctorand al Scolii doctorale a Facultatii de Drept Bucuresti si bursier doctorand al Academiei Romane in cadrul Proiectului “Cultura romana si modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate” se precizează pe site-ul CEC Bank.

Evident, dacă ascensiunea din prima tinerețe se datorează în totalitate ”rumenelor buzișoare ce se strâng și se desfac”, ca să citez din balada atribuită lui Topârceanu al cărei titlu nu-l pot scrie aici, accesul la doctorate se pare că e facilitat de salariul de 13.000 EUR pe care îl ridică lunar de la STAT. Mă întreb cine ar trebui legat de stâlpul infamiei – naivii care erau ademeniți la credite cu tot felul de reclame cu zâne bune sau scroafele de tipul Mirela Iovu care îţi dădeau contractul la semnat direct la ghişeu, care nu te avertizau cu privire la riscul valutar sau se făceau că nu văd salariul mărit pe cartea de muncă exact cu 3 luni înainte ?  Vicepreşedintele CEC Bank chiar nu ştie că instituţiile de credit au supravieţuit în ultimii ani cu ajutorul programului Prima Casă – o intervenţie brutală a statului român pentru a se menţine valoarea speculativă a cadavrelor din bilanţuri ? Pentru astfel de fapte, în epoca romană, funcţionarii publici ar fi fost aruncaţi la lei dar astăzi li se aruncă leii în buzunare…

Am încercat să-i explic cetățeanului rătăcit pe Terra despre care vă vorbeam mai sus că ministrul Teodorovici, în calitatea sa de şef al Ministerului de Finanţe (acţionar majoritar al CEC Bank), nu poate avea o atitudine tranşantă vis-à-vis de tranşatoarea de faliţi. Cum să ceară demisia pentru atâta lucru cuiva care de bine, de rău cotizează la partid, când şeful său direct din guvern e urmărit penal şi se face că plouă ? Cum să ceri echilibru şi normalitate în nişte structuri infecte şi corupte de la portar până la președinte ?

N-a prea părut să înțeleagă și a continuat să spere într-o ultimă reparație morală a Academiei Române şi anume aceea de a retrage bursa de doctorat acestei scroafe parvenite. Dar nici asta nu s-a întâmplat…  Şi-a luat OZN-ul în spate şi a plecat răbufnind  într-un limbaj oarecum inedit pentru condiţia sa de extraterestru: „Futu-vă muma-n cur !”  Vreo două doamne aflate și ele la regim deschis în curtea spitalului, auzind discuția, l-au apostrofat ca să fie sigure că nu se mai întoarce: ” Ce, mă, nu-ți place aici la noi, te-a invitat cineva ?  Du-te dracu’ pe planeta ta și lasă-ne pe noi în pace… Bine că ești tu deștept și corect. Cu ce bani ți-ai luat farfuria asta ???”

Anunțul Corect … excomunicat ? Doamne ajută !


Anunt Vânzare Catedrală

http://www.primatv.ro/stiri-focus/catedrala-de-vanzare.html

http://www.gandul.info/magazin/catedrala-mantuirii-neamului-a-fost-scoasa-la-vanzare-pe-un-site-de-imobiliare-este-facuta-din-banii-mei-si-ai-altor-contribuabili-la-bugetul-de-stat-14307990

http://www.evz.ro/incredibil-catedrala-neamului-a-fost-scoasa-la-vanzare-pe-un-site-de-anunturi-reprezentantii-bor-sunt-revoltati.html

http://www.dcnews.ro/catedrala-mantuirii-neamului-scoasa-la-vanzare-patriarhia-romana-este-un-anun-fals_475918.html

Stimate reprezentant al Patriarhiei Române,

Site-ul Anunțul Corect este un mediu virtual Pro Bono Publico unde intermediarii imobiliari cu practici și comisioane abuzive sunt interziși. De-a lungul ultimilor ani aceștia au făcut tot posibilul pentru a ne zădărnici eforturile. Noi asigurăm o platformă corectă de informare și relaționare directă între vânzător și cumpărător dar nu putem șterge în timp real toate anunțurile care încalcă termenii și condițiile site-ului fie că e vorba de abuzuri vis-a-vis de proprietarii de drept ai imobilelor sau de glume proaste cu intenția evidentă de decredibilizare. Totuși, modul în care s-a propagat această farsă mă face să cred că e opera premeditată a unor jurnaliști.

Postarea la care faceți referire este în mod evident o ironie la adresa Bisericii Ortodoxe Române, ironie pe care – să fiu sincer – o meritați pe deplin având în vedere că ați rămas o instituție de Ev Mediu însă vă asigur că anunțul va fi șters de îndată ce colegul de la tehnic va ajunge la birou. Nu tolerăm astfel de practici. În ceea ce privește concluzia denigratoare pe care ați tras-o și anume că anunțul ar fi apărut pentru a face publicitate site-ului, vă asigur că nu vă avem pe dumneavoastră drept model existențial atunci când scoateți oase din pământ, le îmbrăcați în veșminte prețioase și le oferiți turmei spre venerare pentru a strânge bani în cutia milei…

Ar fi bine să renunțați la intimidările de tipul ”există și o cale legală de acționare” pentru că odată cu trecerea bunicilor noastre la ”cele veșnice” nu veți mai avea pe cine să păstoriți, pe cine să îndemnați să voteze cu Victor Ponta sau să pupe icoane și moaște. Faptul că acest proiect demn de megalomania lui Ceausescu a provocat atata dezgust ar trebui să vă pună pe gânduri și să înțelegeți că problema reală nu este anunțul respectiv ci percepția oamenilor care mai și gândesc. Site-ul Anuntul Corect nu a fost creat pentru profit, eu împreună cu colegul de la tehnic punând în slujba cetățenilor această platformă cu titlu gratuit. Nu avem nevoie de publicitate mascată și nici de conflicte inutile cu terțe persoane/instituții.

Rămân la părerea că înainte de a formula supoziții ridicole ar trebui să plecați de la premisa că omul în esență este bun pentru că numai o astfel de atitudine reflectă voința lui Dumnezeu și intențiile Sale pentru umanitate. Regretăm incidentul și sperăm că nu vom fi arși pe rug din cauza anunțului respectiv.

Florin Lazăr

Anunțul Corect

PREMIER SERVICE IMOBILIARE sau PARAZITUL care vinde încredere


Într-un interviu acordat celor de la RomâniaPress.ro la finele lui 2013, marele dezvoltator şi patron al agenţiei imobiliare Premier Service, parazitul Giulio Angheloiu declara:

„Procesul de achizitie al unei locuinte se simplifica exponential atunci cand apelezi la o agentie imobiliara de calitate. Oferta Companiei Premier este foarte bogata si diversificata. […] Practic, pasii sunt patru, si sunt simpli: vii la noi, bem o cafea impreuna, iti castigam increderea, apoi iti alegi casa. De restul ne ocupam noi. De fapt, noi nu vindem case, noi vindem incredere!”

Iată şi ce ne scrie o doamnă care a simțit pe propria piele ce înseamnă „încredere” la Premier Service – acest JEG care de două decenii profită de naivitatea şi toleranţa mușteriilor racolaţi prin anunţuri mincinoase sau furate de la proprietari:

***

Buna ziua,

Sa-mi vars si eu amarul de roman prost undeva :)

Sun sambata la un numar de telefon de pe olx sa aflu detalii despre aceasta „vila superba la 5 minute de metrou”:

http://olx.ro/oferta/vila-la-5-min-de-metrou-oferta-speciala-ID2lnob.html#150ea468ba

Anunt Premier

Mi se spune, cu regret, ca nu mai sunt vile la acest pret. Nu ma surprinde, intreb daca au cumva altceva pana in pretul de 60-65.000 euro, dau mai multe detalii despre ce m-ar interesa. „Ma uit, si va sun”
Peste ceva vreme primesc telefon ca „avem 4 camere penthouse la 44.000 euro, Obregia cu Magurele, aproape de mijloace de transport, etc.” OK, zic, vin acum sa vad. Trag cismele in picioare si fug sa vad minunea cu 44.000 euro.

Ajung la ansamblul Belle Residence, care este inca in constructie. Agenta ma duce la etajul 4, imi prezinta un apartament dragut, spatios, desi inca in stadiul de ridicat pereti interiori dupa care se uita pe schite si zice „vai, imi cer scuze, m-am incurcat, nu e asta apartamentul”. Ma mai plimba in sus si jos pe etaj, imi arata tot ce e acolo, preturile jongleaza pe limba ei de nu mai pricep nimic. Asta e 76.000, desi e clar mai mic decat altele, acela e 52, ba nu, 55, ba nu, stai ca nu mai stiu, vedeti si dvs ce nebunie e aici (corect, suntem in mijlocul unui santier, apartamentele sunt niste gauri in zid, mi se pare bizar ca avem o agenta atat de confuza dar in fine – e de inteles).

Ajungem la concluzia ca „asta” e apartamentul de 44.000 euro, deja sunt plictisita de atata explorat prin santier, ii cer sa-mi trimita schita pe email pentru apartamentul de 44.000 si schita apartamentului la pret imediat urmator (neclar daca 52.000 sau 55.000).

Primesc emailul de aici – pozele sunt denumite 44000 euro si 55000 euro. Apartamentul de 55 pare mai prost decat cel de 44. Dau telefon si intreb insistent de ce e asa ieftin apartamentul de 44, si care este diferenta fata de cel de 55. „Nu stiu, dar nu putem decat sa ne bucuram!” Este raspunsul invariabil.

Renunt sa mai aflu ce anume hiba are acel apartament si ma gandesc ca oricum la notariat sau la evaluare vor iesi la iveala orice probleme ar fi.

Duminica, dupa o mica sedinta in familie, ne hotaram sa incercam sa luam apartamentul. Dam telefon, confirmam ca il vrem, intrebam cum se procedeaza sa-l rezervam. E totusi duminica, cine sta sa faca acte duminica, nu? Ramane pe luni.

Luni ne invoim de la serviciu si eu si sotul, plasam copiii care pe unde, ca nu putem sa-i luam dupa noi in santier si pornim sa facem contractul de rezervare sau cum s-o proceda, cu actele dupa noi.

O data ajunsi acolo, ne mai uitam o data la apartament, intrebam din nou de ce e asa ieftin, „nu stiu, dar nu putem decat sa ne bucuram!” OK hai sa facem ce e de facut ca ne-am hotarat, il vrem.

De undeva pe parcurs mai aparuse un agent care ne sfatuia referitor la amenajarile ulterioare, cum sa nu ne facem griji cu acoperisul, etc. Domnul necunoscut da un telefon, mimeaza o figura socata, „baaaai, nu se poateeeeee….. trebuia sa-mi spui si mie, uite sunt cu clientul aici!!! Cum ma, duminica seara??? Incredibil…. Offff, bine, am sa le spun…” Ma uit la sot, sotul la mine, ne buseste rasu’-plansu’ de cat de prosti am putut fi, nu mai asteptam sa fim anuntati dramatic ca vai s-a vandut apartamentul duminica seara:

„Va multumim, ne-am lamurit !”

Si uite asa ne-am luat noi apartament penthouse in Belle Residence :) Recomand cu incredere serviciile doamnei Andreea Sarbu de la PREMIER SERVICE IMOBILIARE. Este talentata, mai are nevoie de ceva practica, dar cred ca poate fi distribuita intr-una din telenovelele romanesti. Ma refer la talentele de actorie, nu la cele de agent, fireste. E clar ca si-a ratat cariera. Un agent inteligent ar fi cautat ceva in bugetul clientului si sarea peste preludiul bait & switch.

Diana Serban

***

Doamna Șerban ne-a relatat de fapt doar un episod din telenovela fără de sfârșit interpretată de (infr)actorii pieței imobiliare din România. Programul „Prima Casă” le-a asigurat acestor intermediari în ultimii 6 ani zeci de mii de naivi.  Pe tarlalele de la marginea Bucureştiului s-a însămânţat cultura neamului prost,  modificată genetic – un hibrid arhitectonic între puşcărie şi cămin de nefamilişti care, la drept vorbind, nici n-ar putea fi prezentat decât de nişte imbecili de tipul angajaţilor lui Angheloiu. De la anunțul mincinos până la eventuala tranzacție comisionată abuziv avem paradigma existențială a escrocului imobiliar mioritic.

Bancpost și filantropia


Rate mai mici cu până la 30 % sau despre cum s-a transformat hoțul în negustor cinstit

Alunecă Isărescu pe… Ghețea ?


Din aproximativ 75.000 de persoane cu credite în CHF, au ieșit în stradă doar câteva sute.  E drept că prostia se plătește și nu e normal să intervină nimeni post factum în contractul dintre vulpe și corb;  spun post factum pentru că avem o instituție de reglementare – BNR care ar fi trebuit să se implice la momentul potrivit…  Totuși, sunt țări (Ungaria, Croația – popoare cu atitudine) unde s-au găsit soluții mai avantajoase decât la noi pentru naivi.  La ei cursul înghețat timp de un an de zile la valoarea dinaintea deciziei Băncii Naționale a Elveției, la noi reducerea dobânzii cu 1,5 % pe 3 luni.  La ei salariul mediu 700 EUR, la noi 350…

Mărturisesc că personal nu m-aș simți confortabil să știu că eu care mi-am plătit datoriile pînă la ultimul franc cu eforturi substanțiale trebuie să mai plătesc o dată în calitate de contribuabil pentru creditele altora. Așadar nu scriu cu intenția de a fraterniza cu corbii CHF deși puțină compasiune există. Nu vreau și nu cred în măsuri populiste. Doar reiau tema lașității și resemnării la români. Ne-au trebuit atâția ani de mizerie ca să vedem în sfârșit ceva atitudine împotriva escrocului Isărescu. De ce au manifestat doar câteva sute ? Cea mai mare parte a adoptat atitudinea baciului moldovean și probabil restul s-au odihnit ca să poată merge azi 26 ianuarie la cimitiul Ghencea pentru a-l comemora pe Ceaușescu. Se pare că plopul a făcut pere și răchita micșunele:

Tovarășe președinte, nu se încumetă nimeni să-l deranjeze pe nenorocitul ăsta de Isărescu la moșia de la Snagov. Nu vrei să-l bântui cu o vizită de lucru ? Eventual jucați o partidă de tenis – dumneata 25 de ani la PCR el 25 de ani la BNR – plecați de la egal avantaj. Și apoi, întorcându-i favorul, invită-l direct în iad că tot îi place să se uite la Las Fierbinți…

Vila lui Isarescu

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 174 de alți urmăritori